Trabelsy Blog

Cu voce timidă şi cu ochii plini de aşteptare, micuţul îl priveşte pe tatăl său şi întreabă:
- Tăticule, cât câştigi pe oră?
Tatăl, preocupat şi cu un zâmbet sever, răspunde:
- Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Nu mă mai deranja, te rog!
Copilul insistă:
- Dar, tăticule, spune-mi cât câştigi pe oră?!
Reacţia tatălui, la fel de severă, dar totuşi, ca să fie lăsat în pace, răspunde:
- Cinci lei.
Atunci copilul îl întreabă:
- Tată, poţi să-mi dai doi lei, te rog?
La aceasta întrebare, tatăl se enerveză şi îi spune:
- Acesta este motivul pentru care ai vrut să ştii cât câştig pe oră? Du-te în camera ta şi culcă-te, că trebuia deja să dormi! Şi să nu mă mai deranjezi… băiat profitor!
Un pic mai târziu, stând îngândurat în faţa televizorului, tatăl reflectă puţin la discuţia cu băiatul său. Se simte puţin vinovat şi realizează că a fost prea dur cu el. Se gândeşte că poate cel mic are nevoie de bani să cumpere ceva de mare interes pentru el şi-şi face mustrări de conştiinţă că l-a repezit. Se ridică şi pleacă spre camera copilului, deschide uşa uşor, bagă capul şi vede că cel mic încă nu a adormit. Intră în cameră şi îl întreabă cu voce scăzută:
- Dormi, fiule?
- Nu, tată…
- Uite, fiule, ai aici cei doi lei pe care i-ai cerut.
Băiatul întinse mânuţele şi luă banii şi, luminându-se la faţă, spuse:
- Mulţumesc, tăticule!
Şi băgând mânuţa sub pernuţă mai scose trei lei. Şi îi spune tatălui său:
- Tăticule, acum sunt fericit, am deja cinci lei.
- Bine, fiule. Acum, spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani? îl întrebă tatăl curios.
Copilul răspunse, cu ochii strălucitori:
- Tăticule, ai putea să-mi vinzi o oră din timpul tău?